Idealuri.

Nu stiu ce naiba a fost cu inspiratia mea in ultimele zile (cred ca a disparut brusc si s-a dus la baut, nenorocita), dar azi parca a mai dat cate un semn timid. Asadar iata-ma inapoi, Matei, traficantul de vise, idei si dragalasenii sentimentale, cu un articol mai scurt decat in mod normal, dar in care am spus doar esentialul.

Visez. Prea mult pentru binele meu. Visez sa fiu intregul univers al cuiva. Visez sa imi adoarma in brate pe canapea. Visez sa ii gatesc, sa ii fac cafea, sa ii spun mereu ca o iubesc. Cand o vad prietenii mei si imi spun "duude, ce buna-i." sa le pot spune "nu. nu e buna, e frumoasa." Visez sa ne urcam in masina si sa fugim de restul lumii, in Vama Veche, de exemplu. Sa stam pe plaja pana noaptea, doar noi. Visez sa ma inspire ea, sa nu ma mai pot opri din scris, sa o fac sa se simta admirata de universul intreg, sa nu ii para rau ca s-a indragostit de un scriitor. In sfarsit, visez sa imi insire toate defectele, dupa care sa adauge "..dar esti al meu".
Ma indragostesc. Din nou, prea profund pentru binele meu. Ma indragostesc de parfumuri, de idei, de tonul vocii, de un zambet sau de o suvita de par care nu vrea sa stea in cocul ei, prins intr-un haos seducator. Ma indragostesc de felul in care ma cearta, sau de toate gesturile ei mici. Iubesc cu toata fiinta, nu imi pasa ca poate nu o sa fie mereu "au trait fericiti pana la adanci batraneti". Iubesc sa ii spun la 2 dimineata ca nu mi-e deloc somn si ca mai putem vorbi, chiar daca in ultimele doua zile nu am dormit aproape deloc. Iubesc sa o fac sa se simta frumoasa, sa ii ascult toate micile drame, sa fie tot universul meu.

"Respir dragoste. Va dau la toti si va molipsesc."
Da, nici eu nu puteam sa o spun mai bine de atat, mai ramane doar sa reusesc sa va molipsesc. Si stiti ce spunea un ganditor francez?
"Visez la o lume de indragostiti. Ar fi o lume perfecta." ..