Mi-am mai adus aminte de ceva despre mine. Nu cred in dragostea platonica.
Oh, si mai era ceva, care de fapt era scopul acestei scurte pauze de la dragalasenii. Simtiti-va liberi sa luati idei, citate si chiar articole intregi. Dar, va rog eu mult, inghesuiti pe acolo prin vreun colt oarecare si un link. Depinde doar de voi daca faceti asta sau nu (nici nu pot si nici nu vreau sa va oblig si nici nu o sa fac asta vreodata), dar as aprecia enorm.
Sustinerea voastra ma motiveaza sa scriu in continuare. Nu vreau sa fiu geniul divin care creeaza de pe piedestalul lui, fara sa se uite la "muritori de rand", si imi place sa cred ca am o relatie chiar placuta cu proprii-mi cititori.
Si care e parerea ta despre dragostea platonica, domnule Matei?
RăspundețiȘtergerePot spune despre ea ca e o ..legatura afectiva, cel mult. E doar parerea mea proprie si personala, dar nu pot si nu o sa pot vreodata percepe dragostea fara partea ei care tine de fizic. Cred ca ti-ai dat seama din stilul meu de a scrie ca, totusi, nu sunt genul care urmareste doar asta.
ȘtergereDupa cum spun francezii, "Néanmoins, on doit maintenir un équilibre entre les deux."
Sunt de acord cu tine cand vine vorba de a iubi o persoana... dar, cand vine vorba de a iubi un ideal, ceva intangibil ,si aici nu pot sa evit sa il dau exemplu pe Eminescu, dragostea platonica e exact sintagma potrivita.
ȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere