Mi se pare ca ma buseste inspiratia cand stau singurel pe undeva, la o cafea cu propria-mi persoana. Asta cu cafeaua e o chestie de psihologie, nu? La mine, cel putin, nu a avut niciodata efect. Nu energie, nu inspiratie, nu nopti nedormite. E buna doar pentru ca.. pur si simplu e buna. Si ajuta mult la maxime tumbl-ish gen "I like my girls like my coffee. Hot and sweet." Actually, depinde si cat de departe ajungi cu comparatiile, pentru ca daca mai adaugi pe acolo si "mare, cu mult lapte" o sa ajungi la o afirmatie foarte wrong, avand ca urmare in 90% din cazuri cel putin o privire gen "Get lost, slimy perverted creepy freak".
Lasand glumitele nereusite la o parte, eu vad in cafea un catalizator al deplinatatii mele artistice, pentru forma ei aproape finala si lumeasca (daca intelege cineva perfect propozitia de mai sus primeste o briosa de la mine). Un mod de a ma distrage de la realitatea imediata plictisitoare. O portita de scapare, sa pot spune "Oh, fuck it. Ma duc la o cafea, sa aberez pentru mine insumi si sa nu imi pese de universul asta ticalos." Iar singuratatea.. oh well, si singuratatea imi e oarecum simpatica uneori, dar in doze acceptabile. Ca marijuana, de exemplu. In doze rezonabile, e un medicament placut. In doze putin peste media medical acceptabila, ajungi ceea ce societatea denumeste in mod placut un "drogat slinos de care copiii care tin la viitorul lor trebuie sa stea departe".
Din pacare, nu mai simt ghiontul brutal si, in acelasi timp, dulce al inspiratiei mele, capricioasa ca o fetita de bani gata, imbracata toata toata in roz. Astazi am fost nereusit. Forgive me, audienta minimala, for I have failed you..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu