miercuri, 28 noiembrie 2012

Mai si experimentam.

Prea v-am obisnuit cu articole despre dragoste si alte sensibilitati, asa ca astazi incerc ceva nou. E un text cules din carnetelul meu dubios, care descrie una din zilele mele monotone (foarte putine) in propozitii scurte de tot. Daca as fi fost telegrafist, luam medalie de merit. Serios.

Dimineata. "Trezeste-te, nenorocit lenes, ca intarzii. Iti faci praf viitorul, o sa ajungi sa pazesti oile de la salubris". Eventual o cana de apa in cap (asa.. de incurajare). Dilema existentiala. Cu ce ma imbrac? Asta am purtat ieri. Asta nu merge. Asta ma face sa arat prea gay. Asta ma face sa arat prea mosneag. Ma imbrac. Oglinda striga "mediocru". Ma tarasc pana la masina. Somn la semafor. Trezire brutala la poarta scolii. Trista realitate a conditiei de elev batut de soarta. "Liceu, cimitir al tineretii mele". Il ador pe Bacovia. Tigara si cafea la magazin. Conversatii exasperant de obisnuite. Nu te uita la decolteu. Drumul jalnic pana in clasa. Saluturi intoarse cu o falsa atitudine binevoitoare. Nu te uita la decolteu. Ganduri criminale. O ora. Somn. Trezire la fel de brutala. Remarci de un umor jalnic ("Ce-i, Lazar, ai inviat?"). Pauza. Tigara. Nu te uita la decolteu. Doua ore. Chinuri sa raman treaz. Ganduri de criminal instabil psihic. Pauza. Tigara. Nu te uita la decolteu. Mai multe ore, o masa ambigua de amintiri si senzatii neclare. Nu te uita la decolteu. Piata Unirii. Tipi simpatici. Tipe dragute. Luate. Nu te uita la decolteu. Phoenix. Scormonesc prin carnetel dupa idei. Tigara. Articol relativ acceptabil. Cafea. O urma de mandrie. Drum spre casa. Inventez povestea zilei de scoala pentru ai mei. Nu te uita la decolteu. Acasa. "Da, mama. a fost bine la scoala. Nuu, nu stiu ce note am. Absente?! Eu?!" Mancare. Daca simt binecuvantarea destinului, ma culc. Nu simt binecuvantarea destinului. Franceza. Minim 800 de cuvinte. Tigara. Facebook. Ceai de portocale cu prea mult zahar. Cultura, civilizatie, statistica, psihologie. Simplu de tot. Mancare. Tigara. Ora 10. "Noapte buna, mama. Da, ma culc. Nuu, nu mai stau pe tumblr." Ora 1. Parca mi-e somn. Ma culc. Aproape adormit. "Nuuu, nu faci asta. Esti artist, puiut." Ma loveste cu brutalitate inspiratia. Culeg carnetelul si un pix la fel de dubios. Iau doi covrigei de sub pat. Scris. Ora 3. Bantui prin casa. Cafea. Tigara. Somn.

Sa stiti ca zona aia de comentarii de mai jos nu e element decorativ, feedback-ul vostru e ca o portie de inghetata intr-un moment de depresie extrema. Exploatati-o din plin, ca nu musca prea tare.
Din Phoenix, cu vesnicul grupulet de o cafea si doua tigari, cu dragoste.

4 comentarii:

  1. Rezumatul vietii tipice de adolescent. Trairile insipide, monotonia zilei. Cautand motive, nici noi nu stim de ce. Simplitate totusi neinteleasa. Just lovely ^^.

    RăspundețiȘtergere
  2. Chiar ieri ma gandeam sa scriu pe peretele camerei mele :"Liceau, cimitir al tineretii mele."

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ei, la mine nu e chiar cimitir al tineretii. il vad mai degraba ca pe un loc plin de ocazii de autocunoastere.

      Ștergere
  3. "Da, mama. a fost bine la scoala. Nuu, nu stiu ce note am. Absente?! Eu?!" - povestea vietii mele !!

    RăspundețiȘtergere